2 Chronicles 20

Înfrângerea moabiților și a amoniților

1După o vreme, fiii lui Moab și fiii lui Amon împreună cu niște meuniți au pornit la război împotriva lui Iehoșafat. 2Mesagerii au venit la Iehoșafat și l-au înștiințat, zicând: „O mare mulțime vine împotriva ta de dincolo de mare, ▼

▼Marea Moartă.

din Edom, și iată că au ajuns la Hațațon-Tamar, care este En-Ghedi“. 3Iehoșafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul și a vestit un post în tot teritoriul lui Iuda. 4Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Ei au venit din toate cetățile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul.

5Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curții celei noi 6și a zis:

„Doamne, Dumnezeul strămoșilor noștri, oare nu ești Tu Dumnezeu în Ceruri? Oare nu stăpânești Tu peste toate regatele națiunilor? Puterea și forța sunt în mâna Ta și nimeni nu Ți se poate împotrivi! 7Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i-ai alungat pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău Israel și n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, descendenților lui Avraam, prietenul Tău? 8Ei au locuit în ea și au construit în ea un Lăcaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând: 9«Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta, vom striga către Tine, în necazul nostru, și Tu ne vei asculta și ne vei salva!».

10Acum, iată, fiii lui Amon, Moabul și cei din muntele Seir – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i-a ocolit și nu i-a nimicit – 11iată cum ne răsplătesc: ei vin să ne alunge din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire. 12O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mulțimi numeroase care vine împotriva noastră. Noi nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine“.

13Toți bărbații din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilașii, soțiile și fiii lor. 14Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf. 15El a zis:

„Ascultați, voi, toți locuitorii lui Iuda și ai Ierusalimului, și tu, rege Iehoșafat! Așa vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mulțimi numeroase, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16Să porniți mâine împotriva lor. Iată că ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și-i veți găsi la capătul pârâului dinspre deșertul Ieruel. 17Voi nu veți avea de luptat. Opriți-vă, stați și priviți victoria pe care v-o va da Domnul!». Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!“.

18Iehoșafat s-a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au plecat înaintea Domnului și I s-au închinat, 19iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

20S-au sculat dimineață și au pornit înspre deșertul Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s-a ridicat și a zis:

„Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați-mă! Credeți în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Credeți în profeții Lui și veți reuși!“.

21După ce s-a sfătuit cu poporul, i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului și-L lăudau îmbrăcați în haine sfinte să iasă înaintea celor înarmați și să zică:

„Mulțumiți Domnului,
căci în veac ține îndurarea Lui!“.
22În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, Domnul a pus o ambuscadă împotriva fiilor lui Amon, a Moabului și a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și aceștia din urmă au fost învinși. 23Fiii lui Amon și ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să-i dea spre nimicire și să-i distrugă. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alții și s-au nimicit între ei.

24Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări deșertul și s-au uitat înspre mulțimea de dușmani, iată că acolo erau numai cadavre zăcând pe pământ; niciunul nu scăpase. 25Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre cadavre o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. 26În ziua a patra, s-au strâns cu toții în Valea Beraca, ▼

▼Beraca înseamnă Binecuvântare.

unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au numit locul acela Valea Beraca, și așa i-a rămas numele până în ziua de azi.

27Apoi, toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoșafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise, dându-le victorie împotriva dușmanilor lor. 28Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s-au dus înspre Casa Domnului.

29Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări, când au auzit că Domnul S-a luptat cu dușmanii lui Israel. 30Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște, și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

Sfârșitul domniei lui Iehoșafat

(1 Regi 22:41-51)

31Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fata lui Șilhi. 32El a umblat pe căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce este drept înaintea ochilor Domnului. 33Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul tot nu și-a îndreptat inima spre Dumnezeul strămoșilor lor. 34Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.

35După o vreme, Iehoșafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, ale cărui fapte erau rele. 36S-a aliat cu el ca să construiască niște corăbii ce urmau să navigheze la Tarșiș. Au construit corăbiile la Ețion-Gheber. 37Atunci, Eliezer din Mareșa, fiul lui Dodava, a profețit împotriva lui Iehoșafat, zicând: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îți va sfărâma lucrarea!“. Corăbiile au fost sfărâmate și n-au mai reușit să plece spre Tarșiș.